Maramureşul s-a îmbrăcat în straie de sărbătoare. Natura şi oamenii deopotrivă. În preajma Paştelui, gospodinele din Maramureş nu-şi văd capul de trabă, pentru că trebuie să-şi pregătească familia, casa şi sufletul pentru Înviere, iar tradiţiile şi obiceiurile din această perioadă sunt foarte bogate în semnificaţii.
Postul este foarte important pentru oamenii locului, mai ales în Săptămâna Patimilor. Astfel că ziua muncesc, iar seara
îşi intorc faţa către cele sfinte şi merg la biserică pentru a se ruga. În post, unii maramureşeni spun că nu e bine să se poarte haine noi sau în culori vii, iar roşul e strict interzis. Se poartă mai degrabă haine modeste, în culori cernite, abia în noaptea Învierii punându-şi un rând de haine noi, de sărbătoare. În unele localităţi din Maramureşul istoric, la Înviere încă se mai poartă costume populare specifice fiecărei zone în parte, astfel că o vizită în Maramureş, în această perioadă, poate oferi o amintire vizuală de neuitat. 
Un alt obicei specific zonei în Săptămâna Mare este de a se oferi pomană pentru sufletele celor trecuţi în nefiinţă. În Joia Mare, maramureşenii din zona istorică împart ouă crude oamenilor săraci şi aprind un foc mare în faţa casei, astfel încălzind sufletele rudelor trecute la cele veşnice.
O altă tradiţie care circulă în unele sate maramureşene spune că ouăle trebuie înroşite în Joia Mare. În alte locuri, acest obicei se practică în Vinerea Mare. Ouăle roşii sunt asociate cu jertfa Mântuitorului, însă şi celelalte culori au semnificaţii importante. Galbenul înseamnă iubirea Dumnezeiască, albastrul semnifică speranţa pe care o aduce Învierea, iar negrul reprezintă durerea Maicii Domnului la momentul răstignirii lui Iisus.
O tradiţie cu totul specială în Ţara Lăpuşului din Maramureş ţine de încondeierea ouălor. Acestea se tratează cu ceară şi sunt apoi împodobite cu diverse motive florale şi religioase, după care se trec prin culoare.
Pe lângă ouă roşii sau încondeiate, pe masa de sărbătoare se vor găsi şi diferite preparate din miel, animal considerat a fi Mantuitorul care a fost pedepsit fără vină. Pasca este un alt preparat tradiţional în Maramureş, care se coace din cea mai bună făină, ou şi brânză, deasupra acesteia creânduse forma crucii din fâşii împletite din aluat.
În Vinerea Mare, maramureşenii credincioşi ţin post negru – nu mănâncă şi nu beau apă decât după apusul soarelui. În această zi mai este interzis şi dansul, existând chiar şi o strigătură referitoare la asta: „Cine joacă în Postul Mare, joace-i bota pe spinare!” (n.r. botă=băţ)
În Sâmbăta Mare spre Duminica Învierii, maramureşenii merg la biserică (fie la miezul nopţii, fie spre dimineaţă, în funcţie de specificul locului) pentru a lua parte la Învierea Domnului Iisus Hristos. După slujba de sfinţire, iau lumina şi o duc la cimitir, alături de bucatele sfinţite, pe care le aşează pe mormintele rudelor, dar şi acasă, pentru a avea lumină tot anul.
În Duminica Învierii, dis-de-dimineaţă, se pune într-un vas apă rece, un ou roşu, un ban de argint şi se spală cu această apă pe faţă toţi membrii familiei, începând cu copiii. Se spune că acest ritual are menirea de a te face roşu în obraji ca oul, adică sănătos, şi pentru a avea belşug restul anului sau pentru a te curăţa te păcate şi de rele. Semnificaţiile diferă puţin în funcţie de zonă
În unele localităţi din Maramureş, doar bărbaţii pot duce la sfinţit coşul sau desaga cu bucatele ce se vor servi în prima zi de Paşte şi în acea zi primul aliment pus în gură trebuie să fie neapărat sfinţit, pentru a curăţa organismul şi pe interior. Există pe alocuri şi întreceri între bărbaţi, legate de cine va ajunge primul acasă cu bucatele sfinţite. Se crede, astfel, că acea casă va avea noroc în anul care vine.
Apoi, capul familiei (tatăl sau cel mai vârstnic) trebuie să servească pe fiecare membru al casei cu acel Paşti şi abia după aceea se va trece la mâncare. Tot înainte de a mânca, tatăl este cel care va ciocni oul roşu cu fiecare membru din familie, ouală ciocninduse cap în cap.
“Primul ou trebuie să fie ciocnit de cel care este considerat capul familiei. Care poate fi cel mai bătrân om din familie, tatăl sau cea mai bătrână femeie din familie, dacă nu există un bărbat. Se salută cu «Hristos a Înviat!» şi se răspunde cu «Adevărat a înviat!» În prima zi, trebuie să stăm acasă; e o zi care se petrece în familie. Din a doua zi se poate merge în vizite. Acum, la noi avem obiceiul udatului fetelor, preluat de la catolici, un obicei care nu exista în spaţiul orthodox înainte. În aceste zile trebuie să gândim numai frumos, pentru că în aceste zile cerul este deschis şi Dumnezeu ne vede”, a declarat pentru CityNews Janeta Ciocan, oficialul Muzeului de Etnografie şi Artă Populară Maramureş.
Una peste alta, noaptea Învierii reprezintă un moment deosebit din punct de vedere vizual, oricine putând fi impresionat de cetele de oameni îmbrăcaţi în cele mai frumoase straie populare, care merg agale pe uliţele Maramureşului dinspre biserică spre casă, cu lumânările aprinse în mâini, cu coşarca sau desaga plină de bucate sfinţite pe umăr şi cu sufletele împăcate.
Surse foto: http://adevarul.ro/news/eveniment/hristos-inviat-mii-credinciosi-ortodocsi-sarbatoresc-Invierea-domnului-1_50ae62e87c42d5a6639c4202/index.html
http://ontheroad.ro/maramures-in-costum-popular-de-paste/
http://www.romania.travel/wp-content/uploads/2014/06/BU7A0052.jpg
http://i.ytimg.com/vi/0l-q_yvz_xA/maxresdefault.jpg
One Response to Paştele în Maramureş. Tradiţii şi superstiţii