Maramureşenii au fost din totdeauna nişte agricultori desăvârşiţi, câmpiile şi râurile din zonă fiind un aliat al crescătorilor de animale, al lucrătorilor pământului şi pomicultorilor locului. Tradiţia agricolă de aici a inspirat, aşadar, şi multe delicatese culinare, iar influenţele austro-ungare au dat şi mai multă savoare preparatelor maramureşene. Astfel că avem acum în Maramureş o vastă paletă de bucate care îţi lasă gura apă.
Mâncărurile maramureşene poate că nu sunt dintre cele mai dietetice, dar cu siguranţă sunt oferite mereu cu dragoste şi sunt naturale, tocmai pentru că gospodarii de aici au grijă ca în grădina lor să cultive de toate.
Ciurigăii, supa de spanac cu ochiuri, plăcinta cu verdeţuri, balmoşul, chiftelele de cartof, tochitura, sarmalele cu păsat, gomboţii, toba şi caltaboşii, gulaşul, supele de salată sau de vişine – sunt doar câteva dintre preparatele cu care maramureşenii se mândresc şi care le-au dus faima în întreaga lume.
Pe de altă parte, cultura creşterii de animale a dezvoltat o variată bucătărie bazată pe lactate, din care se poate aminti brânza dulce de vacă (care merge de minune alături de ceapă verde şi roşii sau în plăcintele creţe), urda, caşul, telemeaua şi laptele de pasăre la desert (de inspiraţie ungurească).
Carnea de porc, care este favorita maramureşenilor, a inspirat şi ea o mulţime de preparate culinare, pornind de la şunca afumată sau slănina afumată cu condimente, până la răcituri sau pulpa de porc umplută (specifică de Crăciun), cârnaţii de toate tipurile şi fripturile la ceaun, şniţelele şi chiftelele sau ciorba de perişoare.
Iată câteva din mărturiile celor care s-au înfruptat din aceste minunăţii culinare:
Gabi: „Am beneficiat de tot am aşteptat de la un Crăciun în Maramureş: am avut colindători mici şi mari, am fost la colindat şi noi cu copiii noştri la casele din apropiere, am avut ocazia să vedem şi chiar să ne îmbrăcăm în costume populare şi am avut chiar şi zăpadă:). Mâncarea a fost într-adevăr din resurse proprii (pâinea de casă a fost senzaţională, ca şi untul, ca şi… toate celelalte). Mă bucur că am făcut această alegere! P.S. Să cereţi prajitură cu caramel, e mult-mult prea bună!”
Graclari: „Mâncarea: nu degeaba Radu Anton Roman, răposatul, a trecut pe aici. Locuri unde se mănâncă ca aici sunt puţine în ţară, doar în secuime am mai găsit aşa. În preţul camerei (160 lei/2 pers/noapte, 3 margarete) este inclus micul dejun pentru 2 pers. Singurul lucru în neregulă din mic dejun este adjectivul «mic». Pentru că veţi primi la discreţie, după cum urmează, pe un fund de lemn: două feluri de cârnaţ tradiţional, o bucată de ceafă afumată de casă, o bucată de slană, o bucată urdă, una de caş, (bucată = vreo jumate de kg), o ceapă, un castron cu salată de sfeclă roşie, altul cu zacuscă, pâine, unt de casă, magiun, lapte, ceai, miere, cafea. Te întreabă cum să-ţi gătească ouăle, dacă vrei şi ouă. Totul la discreţie, mănânci cât poţi.”
Nica Bianca: „Gazdele de la această pensiune ne-au oferit tot confortul de care avem nevoie şi mâncare bună ca la mamă acasă, de fapt nici la mama n-am mâncat aşa bucate alese: pâine proaspătă de casă, unt de casă, lapte proaspăt muls şi fiert, miere de te lingeai pe degete şi… un langoş uriaş cu brânză şi smântâna… Şi toate astea la micul dejun :P, bineînţeles că aşa de bine ne-am simţit că am «halit»tot. Priveliştea este superbă şi, încă o dată, gazde foarte primitoare. Iar faptul că acest weekend ni l-au făcut gazdele cadou, în urma unui concurs, mă face să am numai cuvinte de lăudă la adreasa lor:), mai ziceţi-mi în România o pensiune care-ţi oferă tot confortul şi mâncare gustoasă totul GRATIS!!! Vă mulţumesc, sunteţi nişte oameni minunaţi!!!”
